Cât de talentat este copilul meu?

Cu siguranță că fiecare dintre noi, în calitate de părinte, și-a pus întrebarea asta la un moment dat: cât de talentat este copilul meu pentru domeniul X sau Y, unde va performa el cel mai  bine? Și dacă vorbim de domeniul artistic, întrebarea trebuie pusă relativ devreme, fiindcă se știe că cel puțin în unele domenii, cu cât începi pregătirea copilului mai repede, cu atât sporesc șansele ca el să ajungă cât mai departe. Există ferestre de oportunitate ce nu trebuie ratate.

Cred însă că întrebarea asta trebuie pusă, cel puțin pentru domeniul artei, în două feluri. În primul fel, ar suna cam așa: cât de talentat este copilul meu pentru un anumit domeniu artistic, astfel încât să aibă o performanță mult peste medie, care să-i asigure prestigiu și o viață lipsită de griji?

Răspunsul la această întrebare îl aflăm de obicei observând, de la cea mai fragedă vârstă, înclinațiile copilului spre anumite arte: desen, muzică, dans etc. Și, desigur, înscriindu-l la fel și fel de activități, lecții și cursuri. Dacă arată interes și rezultatele sunt încurajatoare, cu siguranță că merită să investim timp și efort. Trebuie însă să fim atenți să nu proiectăm asupra copilului propriile vanități sau visele noastre neîmplinite, așteptând ca el să fie un ”copil-minune”, care să realizeze performanțe uimitoare. Și trebuie să ne gândim că, de obicei, domeniul artei este unul foarte competitiv, în care sunt câteva ”vârfuri” care se bucură de celebritate și oportunități financiare, în vreme ce pentru majoritatea celorlalți este mult mai greu. În plus, pe lângă talent și muncă, mai e nevoie și de un dram de noroc și eventual de niște relații cu ”sus-pușii” din domeniul respectiv. Și nu fiindcă suntem în România, așa e și la Hollywood, așa se întâmplă peste tot.

Putem însă pune întrebarea și în cel de-al doilea fel, anume: cât de talentat este copilul meu pentru a face o activitate artistică care să-i aducă bucurie, să-l facă mai empatic, mai conectat la propriile trăiri și ale celor din jurul său ?

Răspunsul nu e decât unul singur: foarte talentat. E suficient să urmărim exuberanța cu care orice copil se angajează în activitățile artistice, bucuria și implicarea pe care o arată când cântă, dansează, pictează etc. Cel puțin la început, pentru copil arta și jocul sunt unul și același lucru și de aceea efortul e minim, iar beneficiile sunt maxime. Sigur, nu poate fi totul o joacă și va trebui, ușor-ușor, să-l conducem spre o activitate artistică coordonată.

Dar să ne gândim noi, ca părinți, că beneficiile din artă înseamnă ca al meu copil să câștige, cât mai iute cu putință, nu știu câte concursuri și să obțină nu știu câte diplome, și eventual să ne lăudăm cu el când vin rudele în vizită, înseamnă că am ratat tocmai cel mai important beneficiu al practicării artelor: educarea sufletului pentru o viață mai împlinită și mai frumoasă.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să-i dai share (vezi butoanele de mai jos). Mulțumim! 🙏