Sanatate-prin-arte-muzica-limbaj-mamici

Muzica și limbajul mămicilor

Muzica și limbajul mămicilor

Multă lume crede că un copil învață să fie muzical atunci când merge la grădiniță, la școală sau poate atunci când ia prima lecție de pian. Dar, de fapt, copilul nostru învață să fie muzical încă din clipa în care se naște.

Și cum învață bebelușul să fie muzical? Prin interacțiune cu mama lui. Studiile științifice au arătat că noi, mămicile, atunci când vorbim cu  bebelușii noștri, nu folosim același limbaj pe care îl folosim cu adulții sau cu copiii mai mari. E drept, nu era nevoie să se facă studii, noi știam deja. Citește mai mult

Sanatate Prin Arte - Intervalele muzicale

Intervalele muzicale

Intervalele muzicale

Intervalele muzicale reprezintă diferența de înălțime între două sunete. Ascultă, te rog, cu atenție clipul audio de mai jos:

Ai auzit 5 sunete. După ce ai auzit primul sunet, al doilea a fost mai înalt, apoi al treilea mai jos, apoi al patrulea și mai jos, ca în final înălțimea să crească ușor la al cincilea sunet. Așadar unele sunete sunt mai înalte (acute), altele mai joase (grave), iar atunci  când sunetele se succed într-o melodie așa cum ai auzit mai devreme, chiar aceste diferențe de înălțime generează intervalele muzicale.

Intervalele muzicale nu sunt generate arbitrar, ci există anumite raporturi matematice bine definite între aceste diferențe de înălțime ale sunetelor (la nivel fizic vorbim despre frecvențele sunetului, vezi și articolul despre Sunetul muzical). Citește mai mult

Sunetul muzical

Sunetul muzical

Pentru a înțelege ce este sunetul muzical trebuie mai întâi să înțelegem ce este sunetul. Sunetul poate fi definit din două perspective: una privește percepția noastră prin intermediul organului auditiv (urechea), iar cealaltă privește sunetul ca fenomen fizic. Din punct de vedere al percepției, sunetul este tot ceea ce putem auzi: cântecul păsărelelor, zgomotul mașinilor, bătăile nervoase în calorifer ale vecinului de dedesubt sau vocea mamei când ne strigă la masă să mâncăm acel minunat brocoli, care nu are absolut niciun gust.

Din punct de vedere fizic, sunetul este vibrația unor corpuri elastice care generează unde acustice ce se propagă prin diverse materiale – aer, apă, metal etc. La nivel perceptiv însă, noi nu putem sesiza toate vibrațiile, ci doar pe cele care au o anumită frecvență (viteză de vibrație). Frecvența se măsoară în hertzi (Hz) și reprezintă numărul de vibrații pe secundă. Urechea umană percepe sunetele cu frecvența între 20 Hz și 20 Khz, însă această percepție variază de la specie la specie. De pildă, pisicile pot auzi sunetele cu frecvență în intervalul 45 Hz – 64 Khz, ariciul aude în intervalul 250 Hz – 45 Khz, iar dacă vrem să compunem vreodată muzică pentru șoricei, va trebui să generăm niște sunete foarte înalte, fiindcă ei aud în intervalul 1000 Hz – 91 Khz.

Sunetul muzical este un tip special de sunet, un sunet care își menține frecvența constantă suficient de mult timp cât pentru a o putea identifica și eventual reproduce (cu vocea sau cu un instrument muzical). Din acest punct de vedere, putem împărți sunetele în sunete muzicale și zgomote. La nivel auditiv diferența e destul de clară.

Acesta este un sunet muzical –  ”Do” (frecvență de 261,64 Hz):

În principiu, orice ființă umană poate reproduce cu vocea acest sunet, indiferent de talentul muzical.

Acesta este însă un zgomot de drujbă (fierăstrău electric):

Dacă ai reușit să reproduci vocal acest zgomot, ai sincerele mele felicitări.

Calitățile sunetului muzical

Acum, că am definit ce este sunetul muzical, ne vom referi la calitățile acestuia, care sunt în număr de patru: înălțime, durată, intensitate și timbru. E important să cunoaștem aceste calități, fiindcă muzica nu este altceva decât o permanentă variație în timp a calităților sunetelor muzicale.

Înălțimea sunetului muzical

Am discutat deja despre faptul că urechea umană nu poate percepe sunetele decât într-un anumit interval de frecvențe. Modul în care percepem frecvența sunetului la nivelul auditiv este cel care ne face să calificăm sunetele  muzicale ca  fiind mai acute (frecvențe ridicate) sau mai grave (frecvențe scăzute).

În clipul audio de mai jos sunt mai multe sunete muzicale produse de același instrument, care încep prin a fi grave, apoi devin din ce în ce mai acute.

 

Durata sunetului muzical

Orice sunet muzical are o anumită durată în timp, măsurată între momentul în care începem să auzim sunetul și cel în care nu-l mai percepem. Timpul poate fi măsurat ca timp absolut (în secunde sau milisecunde). Mai important, timpul se poate măsura din punct de vedere muzical. O anumită durată de timp se ia ca referință, iar celelalte se construiesc  prin multiplicarea sau divizarea acestei durate.

În exemplul următor avem același sunet cu durate de timp care descresc (se înjumătățesc). Inițial, va fi sunetul de referință ca durată (x), apoi un sunet de 4 ori mai lung (4x), urmat de un sunet de două ori mai lung (2x), apoi sunetul de referință (x) și după aceea un sunet de două ori mai scurt (x/2) și de patru ori mai scurt (x/4).

Durata sunetului muzical este condiționată și de tipul de instrument muzical. Există instrumente care pot genera un sunet continuu pentru un timp indefinit (de ex. vioara sau orga) și instrumente care nu pot genera un astfel de sunet (chitara, pianul). Vocea omenească face parte din a doua categorie, pentru că trebuie să mai și respirăm din când în când.

Intensitatea sunetului muzical

Există sunete care se aud mai puternic sau mai slab și aceste diferențe sunt cele care definesc intensitatea sunetului. În muzică, intensitatea este un mijloc expresiv foarte important, fiindcă există o legătură directă între aceasta și ce vrea să transmită un pasaj muzical. De exemplu, un cântec de leagăn cântat de o mămică nu va suna niciodată la fel de tare ca o melodie a unei trupe de heavy metal.

În exemplul de mai jos avem sunetul ”La” (cu frecvența de 440 Hz) la diverse nivele de intensitate:

Timbrul sunetului muzical

Timbrul muzical este poate calitatea cea mai fascinantă a sunetului muzical.  Un sunet, generat de orice instrument muzical, conține nu doar frecvența care determină înălțimea sunetului (și care se numește fundamentala), ci și alte frecvențe, numite armonice. Aceste armonice variază ca intensitate de la un instrument muzical la altul și de aceea putem deosebi, de pildă, sunetul unei viori de cel al unei trompete, chiar dacă ele produc sunete cu aceeași înălțime. Și tot de aceea, nu există două voci exact la fel, cel mult asemănătoare. În ecuația producerii unui timbru muzical intră și zgomotul caracteristic fiecărui instrument, zgomot ce apare când generăm sunetul (de ex. frecarea arcușului pe coardele viorii sau ciupirea corzilor unei chitare). Mai mult, armonicele variază pe durata producerii sunetului, dar și în funcție de înălțime și intensitate. Finalmente, rezultă un sunet care este unic și care face ca fiecare instrument muzical să aibă o personalitate proprie.

În clipul audio de mai jos avem sunetul  ”Do” (261,64 Hz) generat electronic, fără armonice, iar apoi același sunet, produs de 7 instrumente muzicale diferite.

Caracteristicile timbrale ale instrumentelor muzicale sunt hotărâtoare atunci când un compozitor dorește să dea viață ”gândului” muzical. Iar unele instrumente sunt chiar definitorii pentru un gen muzical, pentru o anumită epocă sau cultură. În videoclipul de mai jos este o  scurtă scenă din filmul ”Pădureanca”, în care regretatul actor Șerban Ionescu (personajul Șofron în film) cântă la drâmbă și dansează.

 

Cunoști intervalele muzicale? Vrei să-ți testezi abilitățile? Încearcă testul Recunoaște intervalele muzicale!

Ne străduim să creăm pe acest site articole cu conținut de calitate, pentru a sensibiliza lumea în legătură cu proiectele și activitățile noastre. Dacă vrei să ajuți Asociația Sănătate Prin Arte, o poți face în două feluri: donând – unele donații nu implică costuri financiare, ci doar timp și un pic de răbdare și, la fel de important, popularizând cauza noastră – dând share pe una din rețelele de socializare (vezi butoanele de share de mai jos). Mulțumim! 🙏

Sănătate Prin Arte - Muzica și emoțiile

Muzica și emoțiile

Muzica și emoțiile

Chiar dacă nu ne-am pus problema în mod explicit, cu toții știm că există o legătură între muzică și stările noastre afective. Ascultăm muzică pentru că ne transmite ceva, iar acel ceva naște în noi emoții, unele plăcute, altele mai puțin plăcute, dar în orice caz muzica nu ne lasă indiferenți. Altfel, de ce am mai asculta-o?

Oamenii de știință au încercat să determine care sunt emoțiile pe care le transmite muzica; s-au făcut studii, experimente, s-au emis tot felul de ipoteze, dar nu există un răspuns definitiv și cel mai probabil nici nu va putea să existe. Știința încearcă să fie obiectivă, adevărurile ei vor să fie aceleași pentru toți, dar muzica se adresează însă tocmai subiectivității noastre. Dacă punem doi oameni să asculte o piesă muzicală, trăirile și interpretările pe care le vor da asupra  a ceea ce au simțit nu vor fi niciodată identice. Receptarea muzicii depinde de vârstă, educație, cultura în care te naști și, nu în ultimul rând, de temperamentul fiecăruia. Citește mai mult