Monografie contabilă stocuri

În acest articol vom prezenta înregistrări contabile legate de stocuri. Nu este o prezentare a tuturor înregistrărilor, ci doar a celor mai des întâlnite în practică, iar conținutul acestui articol are în primul rând un rol educativ. Vom începe mai întâi prin a stabili ce sunt stocurile.

Ce sunt stocurile

Stocurile sunt active circulante deținute de către o firmă, fiind reprezentate prin bunuri materiale ce sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare (materii prime, materiale consumabile), sau pentru a fi revândute ca atare (mărfurile), sau care rezultă din procesul de producție (produse finite, semifabricate, produse reziduale). Specific stocurilor e faptul că își transferă valoarea economică dintr-odată, participând la un singur ciclu de producție/vânzare.

Achiziția stocurilor

Cel mai adesea stocurile intră în posesia unei firme prin intermediul unui proces de achiziție, de la un furnizor. Să presupunem că vom cumpăra materii prime de în valoare de 5.000 de lei. Înregistrarea contabilă va fi următoarea:

În cazul de mai sus am presupus că valoarea la intrare a materiilor prime este chiar prețul de cumpărare fără TVA. Totuși, pe lângă acesta, costul de achiziție poate cuprinde și alte elemente precum  taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare), cheltuieli de transport și manipulare sau chiar TVA-ul din factura furnizorului –  dacă cumpărătorul nu este plătitor de TVA.

Producția stocurilor

Cea de-a doua modalitate prin care o firmă poate intra în posesia stocurilor este prin procesul de producție. În cadrul procesului de producție, în mod necesar are loc consumul altor stocuri (materii prime, materiale consumabile). Mai jos avem recunoașterea intrării în contabilitate a unor produse finite în valoare de 7.000 de lei.

O înregistrare similară se va realiza și dacă vor rezulta și alte elemente în procesul de producție: semifabricate (cont contabil 341) sau produse reziduale (cont contabil 346).

Consumul stocurilor

Așa cum spuneam, în procesul de producție stocurile sunt date în consum pentru a se obține alte stocuri (produsele finite). Înregistrarea contabilă privind consumul stocurilor descarcă (creditează) contul de stoc și debitează un cont de cheltuială asociat tipului de stoc respectiv (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar etc.). De exemplu, pentru un consum de materii prime avem o înregistrare de genul:

Nu întotdeauna consumul stocurilor se produce în relație directă cu procesul de producție. Dacă, de pildă, am achiziționat o  imprimantă pentru departamentul de contabilitate al unei firme, atunci o vom înregistra ca stoc pe obiectele de inventar și o vom da în consum:

Vânzarea stocurilor  (mărfuri și produse finite)

Stocurile pot ieși din gestiune și prin vânzare. În cazul vânzării mărfurilor, vom avea nota contabilă:

Ieșirea de stoc aferentă unei vânzări de produse finite  se va înregistra astfel:

La fel se va înregistra ieșirea din stoc și pentru semifabricate (341) sau produse reziduale (346).

Transferul stocurilor la terți

Există situații în care stocurile sunt transferate temporar la terți, din varii motive. De exemplu, am achiziționat niște tricouri pentru revânzare și vrem să le facem mai atractive, aplicând asupra lor niște imprimeuri, care vor fi realizate de către o terță parte. În situația asta, terța parte va fi pentru noi un furnizor de servicii.

Mai întâi, vom trimite marfa la furnizor, efectuând următoarea înregistrare:

După ce ce se realizează toate modificările, marfa va reveni în gestiune și vom înregistra astfel:

În exemplul furnizat am considerat valoarea mărfii transferate de 10.000 de lei. Totuși, operațiunea pe care am realizat-o a sporit valoarea mărfii, anume cu valoarea serviciilor pe care le-a executat furnizorul și de aceea va fi necesară și înregistrarea următoare (presupunem că serviciile de imprimare au costat 2.000 de lei):

Ajustarea valorii stocurilor

În monografiile de mai sus am prezentat înregistrări contabile care se produc atunci când se realizează și o mișcare fizică a stocurilor, o creștere sau scădere cantitativă a acestora (de exemplu, consumul de materii prime sau generarea de produse finite). Totuși, se pot realiza înregistrări contabile care afectează conturile de stocuri fără a exista o manipulare fizică a acestora.

Este cazul înregistrării anterioare, în care s-a adăugat la valoarea mărfii (tricouri) pe cea a serviciilor cu imprimarea lor. O altă situație se întâlnește în cazul unităților de vânzare cu amănuntul, dacă țin o evidență global-valorică (preț de vânzare cu amănuntul). În acest caz, vom  înregistra în valoarea mărfii  marja brută (adaosul comercial). Să presupunem că am avut o achiziție de marfă de 100.000 de lei și vrem să aplicăm o marjă brută de 20 %.  Vom avea înregistrarea:

Dacă unitatea este plătitoare de TVA, se va adăuga și TVA neexigibil, care se va aplica ca și cotă (19%) la costul de achiziție și la marja brută (100.000 + 20.000)

O altă situație interesantă este atunci când vrem să schimbăm destinația unui stoc. De exemplu, cu titlu excepțional vrem să vindem niște materii prime ca și marfă. Nu o putem face direct, ci va trebui să înregistrăm transferul valorii stocului de pe contul contabil de materii prime pe cel de marfă. Astfel, vom avea înregistrarea:

Acestea au fost câteva din înregistrările specifice tranzacțiilor cu stocuri. Evident, mai sunt și altele (cele specifice producție agricole, de pildă) și nu am abordat (pentru a nu face prea lung materialul) nici problema metodelor de cost folosite pentru stocuri (Standard, FIFO, LIFO, CMP etc.). O vom face poate într-un articol dedicat.

Vrei să vezi dacă știi contabilitate? Atunci, fă testul: