Monografie contabilă mijloace fixe

În acest articol vom prezenta cele mai importante înregistrări contabile care au loc atunci când e vorba de mijloace fixe. Nu este o prezentare a tuturor înregistrărilor posibile, ci doar a celor mai des întâlnite în practică, iar conținutul acestui articol are în primul rând un rol educativ. Vom începe mai întâi prin a stabili ce sunt mijloacele fixe.

Definiția  mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt active deținute de către o întreprindere pentru a fi utilizate, direct sau indirect, în producerea de bunuri și servicii. Specific acestora este faptul că au o durată de folosință de peste un an și o valoare mare, transmițându-și treptat valoarea asupra bunurilor și serviciilor, în cadrul procesului de producție. Această transmitere de valoare se numește amortizare și în contabilitatea românească se calculează lunar.

Ce-i interesant, în legislația  economică nu există o definiție ca atare a mijloacelor fixe, dar ele sunt practic sinonime cu ceea ce numim imobilizări corporale. Exemple de mijloace fixe: terenuri, construcții, utilaje și instalații, mijloace de transport, aparatură de birou etc. În continuare, vom prezenta principalele înregistrări contabile legate de mijloacele fixe.

Achiziția mijloacelor fixe

Cel mai adesea mijloacele fixe intră în posesia unei firme prin intermediul unui proces de achiziție, de la un furnizor. Să presupunem că vom cumpăra un utilaj în valoare de 20.000 de lei. Înregistrarea contabilă va fi următoarea:

Precum se poate vedea, contul contabil de furnizor (404) este diferit de cel al furnizorilor obișnuiți (401).

Amortizarea mijloacelor fixe

Mijloacele fixe nu se consumă imediat în procesul de producție (așa cum se întâmplă, de pildă, cu materiile prime), ci participă la mai multe cicluri de producție, uzându-se odată cu trecerea timpului. Această uzură trebuie recunoscută în contabilitate ca și o amortizare, o cheltuială ce reflectă pierderea treptată a valorii a mijlocului fix. Pentru a calcula cheltuiala cu amortizarea, o firmă trebuie să estimeze o durată de viață utilă a mijlocului fi și să stabilească o metodă de amortizare, adică o modalitate de a calcula de a repartiza aceste cheltuieli de-a lungul timpului. În România sunt recunoscute 3 metode de amortizare: liniară, degresivă și accelerată. Metoda liniară este de departe cel mai des utilizată și presupune repartizarea uniformă a cheltuielilor. E și cel mai simplu de calculat: se împarte valoarea mijlocului fix la durata sa de viață utilă (exprimată în luni).

De exemplu, avem un mijloc fix de 20.000 de lei, pentru care estimăm o durată de viață utilă de 10 ani. Vom calcula amortizarea lunară astfel:

20.ooo lei/(10 x 12 luni) = 20.ooo lei/12o luni = 166,67 lei/lună

În contul 2813 se va acumula amortizarea și va reflecta tocmai pierderea de valoare de care vorbeam.

Ieșirea din evidență a mijlocului fix

La sfârșitul duratei de viață utile a mijlocului fix, când acesta va fi amortizat integral, va fi scos din evidență. Chiar dacă acesta nu dispare fizic și poate fi în continuare utilizat, se consideră că el și-a transmis integral valoarea și are loc înregistrarea:

Casarea mijlocului fix

La un moment dat, mijlocul fix va dispărea și fizic. În acest caz, va fi scos din funcțiune, dezmembrat, dat la fiare vechi etc. Din punct de vedere contabil, avem două situații: dacă mijlocul fix a depășit durata de viață utilă, înseamnă că s-a făcut deja înregistrarea contabilă de ieșire din evidență. Dacă însă mijlocul fix este casat înainte de ieșirea din evidență, valoare neamortizată a mijlocului fix se va reflecta într-un cont de cheltuială. Să presupunem că mijlocul fix pe care l-am exemplificat mai sus va fi scos din funcțiune nu după 10 ani de funcționare, ci după 9 ani. În acest caz, vom avea:

Contul contabil 6583 se debitează cu valoarea de 2000 de lei, ce reprezintă cheltuiala cu amortizarea care ar mai fi trebuit înregistrată pentru un an de zile, dacă mijlocul fix ar fi ajuns la sfârșitul duratei de viață utile.

Vânzarea mijlocului fix

Un mijloc fix poate ieși din gestiune nu doar prin casare, ci și prin vânzare. Este o situație cu caracter excepțional, pentru că mijloacele fixe nu sunt destinate vânzării. Să presupunem că pentru același mijloc fix, după 5 ani de utilizare, se decide vânzarea acestuia, la un preț de 13.000 de lei. În acest caz, vom înregistra, mai întâi creanța către client și veniturile (presupunem că se colectează și TVA).

Observăm că, tocmai pentru a se sublinia caracterul excepțional al tranzacției, în contul de creanță nu avem 4111 (Clienți), ci 461 (Debitori diverși).

De asemenea, vom înregistra și ieșirea din gestiune, ținând cont că mijlocul fix nu a fost amortizat decât 5 ani din 10:

Acestea au fost cele mai frecvente înregistrări cu privire la mijloacele fixe. Există, desigur, și alte tipuri de înregistrări, cum ar fi cele cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe sau realizarea acestora în regie proprie, dar sunt mai rar întâlnire și poate vom discuta despre ele în viitoare articole.

Vrei să vezi dacă știi contabilitate? Atunci, fă testul: