Ce înseamnă să fii antifragil?

Termenul ”antifragil” este un concept foarte recent care a intrat în conștiința publicului abia începând cu anul 2012, atunci când Nassim Nicholas Taleb a lansat cartea ”Antifragil – Ce avem de câștigat de pe urma dezordinii”. Nassim Nicholas Taleb este cel care a scris și best-sellerul ”Lebăda Neagră”, o carte despre evenimente rare și impredictibile, dar care aduc schimbări majore societății. De exemplu, pandemia de Covid-19 a fost un eveniment de acest fel.

Matematician, analist de risc, eseist, un om cu spirit enciclopedic, Nicholas Taleb a conceput acest termen pentru că și-a dat seama că nu există (în nicio limbă) un cuvânt al cărui sens să se afle în opoziție cu fragil și, așa cum arată în carte, avea nevoie de el pentru a descrie un anumit gen de fenomene.

Fragil, robust, antifragil

Toți știm ce înseamnă fragil – ceva care se poate deteriora cu ușurință la orice șoc, la orice stres, la orice modificare semnificativă a condițiilor externe. Ar putea părea, la prima vedere, că opusul termenului fragil este cel de robust (sau rezistent). Robust înseamnă că rezistă la șocuri, că nu se strică, că nu se schimbă cu ușurință. Un pahar de sticlă este fragil, dacă-l scapi din mână se poate sparge. O cană de metal nu pățește mare lucru și putem spune că este robustă. Totuși, argumentează Nicholas Taleb, există în natură lucruri care nu doar că nu suferă de pe urma stresului și a unor condiții vitrege, ci dimpotrivă, devin mai bune. De fapt, nu e vorba de lucruri, ci de sisteme complexe, vii, care pot evolua în timp. Acestea sunt antifragile.

Exemplul cel mai la îndemână este sistemul muscular. Este știut că pentru a avea o musculatură dezvoltată trebuie să facem exerciții, să folosim mușchii – ceea ce în fapt e o formă de stres mecanic. Dacă nu o facem, musculatura se atrofiază în timp, așa cum se întâmplă de pildă cu astronauții care stau multă vreme în spațiu, acolo unde neexistând gravitație, mușchii nefiind solicitați mai deloc.

La fel se întâmplă și cu sistemul nostru imunitar. Pentru a avea un sistem imunitar dezvoltat este nevoie ca organismul să intre în contact cu diverși agenți patogeni, să ”învețe” să reacționeze la aceștia și să capete ceea ce se numește imunitate dobândită. Și tocmai de aceea e bine să nu creăm pentru copiii noștri un mediu 100% aseptic, să îi lăsăm să se mai și murdărească, pentru că doar astfel sistemul lor imunitar se întărește.

Evident, factorii perturbatori trebuie să fie în anumite limite, altfel sistemul poate fi distrus. Dacă vrem să ne întărim mușchii picioarelor sărind de la un metru înălțime, vom avea picioare mai puternice, dar dacă am sări de la 100 de metri – nu.

Educație fragilă și antifragilă

Analiza fragil/antifragil poate fi aplicată asupra sistemelor complexe de tot felul și pe diverse nivele de organizare; organisme, instituții, economii, sisteme politice etc. Este ceea ce face Nicholas Taleb în cartea sa folosind și aparat matematic pentru a-și argumenta validitatea conceputului. Unul din domeniile în care putem aplica această analiză este cel al educației.

Trăim într-o epocă în care, deși material vorbind avem o viață mai bună decât a înaintașilor, ne simțim din ce în ce mai anxioși și mai deprimați, mai vulnerabili, mai singuri și mai lipsiți de putere. Și cu fiecare generație pare că lucrurile merg în mai rău, ceea ce e paradoxal. Generațiile mai în vârstă au cunoscut greutăți economice mult mai mari, nu aveau acces la tehnologia de acum, și totuși par mult mai puțin afectate psihic de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Jonathan Haidt, un psiholog american, a observat această înrăutățire a stării psihologice a populației de la o generație la alta. El crede că se întâmplă asta deoarece sistemul de educație și normele noastre culturale ne fragilizează psihic tot mai tare.

Faptul că încercăm să oferim copiilor noștri o viață cât mai lipsită de orice fel de riscuri, că nu mai tolerăm niciun fel de expunere la primejdii, că vrem să le fie totul cât mai ușor, că facem orice să se simtă cât mai în siguranță, îi face să se simtă mai slabi și mai neputincioși.

Cei care au copilărit prin anii ’80 – ’90 își amintesc cum ieșeau singuri la joacă, încă din clasele primare, fără nicio grijă. Oare câți dintre noi am mai lăsa astăzi copilul de 6 ani să se joace nesupravegheat?

Cum devenim antifragili?

Antifragilitatea este mecanismul prin care natura permite a tot ce e viu să se adapteze și să se dezvolte într-o lume incertă, asupra căruia nu avem decât un control limitat. Oricât am vrea noi să creăm un mediu sigur, rațional și predictibil, nu o puteam face decât parțial.

Viața înseamnă adversități, imprevizibil și eșecuri. Iar unele lucruri nu se pot învăța decât asumându-ți riscuri și lăsându-i și pe alții să riște și să greșească. Și poate că cea mai mare greșeală este să nu permiți copiilor tăi să mai greșească din când în când, încercând să îi ferești de toate greutățile vieții; în felul acesta îi fragilizezi, când de fapt ar trebui să-i ajuți să devină antifragili.

Toate micile noastre eșecuri înseamnă, în fapt, informație valoroasă care ne poate ajuta să ne ferim de marile greșeli, de marile eșecuri. Să ne amintim cum au învățat copiii noștri să meargă. De câte ori au căzut? Nu cred că și-a închipuit nimeni că al său copil va păși impecabil de la prima încercare. Așa că nimeni și nimic nu va înlocui învățătura propriilor greșeli.

Încercăm să creăm pe acest site articole cu conținut de calitate, pentru a sensibiliza lumea în legătură cu proiectele și activitățile noastre. Dacă vrei să ajuți Asociația Sănătate Prin Arte, o poți face în două feluri: donând – unele donații nu implică costuri financiare, ci doar timp și un pic de răbdare (de exemplu, prin Formularul 230) și, la fel de important, popularizând cauza noastră, dând share pe una din rețelele de socializare – vezi butoanele de share de mai jos. Mulțumim! 🙏